Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cârciumări (verb) , cârciumărit (substantiv neutru)   
CÂRCIUMĂRÍT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cârciumărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRCIUMĂRÍ, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cârciumărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârciumăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) cîrcĭumărésc v. intr. Vest. Trăĭesc ca cîrcĭumar: mulțĭ anĭ a cîrcĭumărit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cîrcĭumărít n., pl. urĭ. Odinioară, bir pe cîrcĭumĭ. Acțiunea de a fi cîrcĭumar: a trăi cu cîrcĭumăritu, din cîrcĭumărit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)