Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cârmui (verb tranzitiv) , cârmuire (substantiv feminin)   
CÂRMUÍRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administrație. 4. v. stăpânire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CÂRMUÍ ~iésc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÂRMUÍRE ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÂRMUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cîrmuíre f. Acțiunea de a ținea [!] cîrma. Fig. Guvernare. Vechĭ. Prefectură de județ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)