Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÂRPĂTÓR s. v. fund, tocător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cârpătór s. n., pl. cârpătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cîrpătór (cârpătoáre), s. n.1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare [!], îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămaliga [!]. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de bagat [!] pînea´n [!] cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)