Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: căciuli (verb) , căciulire (substantiv feminin)   
CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo-conire, umilire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căciulíre s. f., g.-d. art. căciulírii; pl. căciulíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE CĂCIULÍ mă ~ésc intranz. A se închina cu umilință (scoțând căciula) pentru a obține o favoare. /Din căciulă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
!căciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciuléște, imperf. 3 sg. se căciuleá; conj. prez. 3 să se căciuleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. căciuleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căcĭulésc (mă) v. refl. Îmĭ scot căcĭula. Fig. Mă umilesc înaintea cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)