Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: călăresc (adjectiv) , călări (verb tranzitiv)   
CĂLĂRÉSC, -EÁSCĂ, călărești, adj. (Înv.) De călăreț; de cavalerie. Oști călărești.Călare + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLĂRÉSC, -EÁSCĂ, călărești, adj. (Înv.) Care luptă călare. – Din călare + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
călărésc adj. m., f. călăreáscă; pl. m. și f. călăréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călărésc v. intr. (d. călare). Merg călare: petrec timpu călărind. V. tr. am călărit doĭ caĭ astăzĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CĂLĂRÍ ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A umbla, a merge călare sau a purta animalul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)