Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLCĂTÓR1, călcătoare, s. n. Pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc. – Din călca + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLCĂTÓR2, -OÁRE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a calcă haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. – Din călca + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLCĂTÓR s. (TEHN.) 1. apăsător, ceapraz. (~ la mașina de cusut.) 2. ceapraz, (reg.) ceaprazar, zimțar. (~ pentru dinții pânzei de ferăstrău.) 3. talpă, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂLCĂTÓR s. v. iapă, pedală, schimbător, tălpig.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călcătór (persoană) s. m., pl. călcătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călcătór (unealtă, mecanism) s. n., pl. călcătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călcătór, -oáre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. f., pl. orĭ. Mold. Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLCĂTÓR1 ~oáre n. 1) Perniță pe care se calcă hainele. 2) Pedală la stative pe care se apasă pentru a schimba ițele. 3) Mecanism la mașinile de cusut care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor. /a călca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂLCĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /a călca + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
călcătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. călcătoárei; pl. călcătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)