Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Lat. calcatura.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂLCĂTÚRĂ s. v. mers.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
călcătúră s. f., g.-d. art. călcătúrii; pl. călcătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
călcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu călcăriĭ, urmă. Felu de a călca. Epilepsie, boala copiilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂLCĂTÚRĂ ~i f. 1) Mod de a merge (al cuiva); fel de a umbla; mers; umblet; alură. 2) Locul unde a călcat cineva cu piciorul; urmă. /a călca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)