Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct fals al căpșunului, format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu-zise, asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos, parfumat și gustos. – Probabil din căpușă (înv. „căpșună”) + suf. -une (lat. < -onem).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPȘÚNĂ, căpșuni, s. f. Fruct asemănător cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare roșie, cărnos și parfumat. – Din cap + suf. -uș-ună.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
!căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnii/căpșúnei; pl. căpșúni/căpșúne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
căpșúnă (fruct) s.f., g.d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
CĂPȘÚNĂ, căpșuni [din DER, la art. cap (1396)]: cap (-pete), s. n. [...] < Lat. *capum, forma vulgară de la caput [...]. De aceeași proveniență trebuie să fie și căpușe, s. f. [...]. Der. căpușí (var. încăpușá), vb. (a înmuguri); căpúșnic, s. m. (frăguță, Cirsium oleraceum); căpșúnă, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvânt nu lasă nici o îndoială (cf. alb. și mr. căpușă „căpușă” și „fragă”); pentru suf. Pușcariu, Dacor., I, 593, propune -ună, care nu este curent în rom. (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *căpușun, cu suf. -un, cf. gărgăun, și cu sing. refăcut pe baza pl. Der. căpșunícă, s. f. (frăguță; specie de plantă); căpșuníu, adj. (culoarea căpșunii). [...]
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
căpșúnă (fruct) s. f., g.-d. art. căpșúnei; pl. căpșúne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căpșúnă f., pl. e, în est și căpușună, pl. e (augm. d. căpușă orĭ d. lat. capĭtium, glugă care acoperea și peptu, de unde și it. cavezzone, sp. cabezon, căpăstru. Căpușună însemna la´nceput „căpățînă”, pin [!] aluz. la mărimea căpșunelor față de fragĭ. V. căpăstru. Cp. cu mincĭună, pășune). Fructu căpșunuluĭ, un fel de fragă maĭ mare. A mînca frunzele în doru căpșunelor, a te mulțămi [!] cu maĭ puțin în lipsa lucruluĭ dorit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂPȘÚNĂ ~e f. Fructul căpșunului. [G.-D. căpșunei] /cap + suf. ~+ suf. ~ună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)