Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cărămidă (substantiv feminin) , cărămizi (verb)   
CĂRĂMIZÍ, cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cărămizí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărămizésc
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂMÍDĂ ~zi f. Material de construcție de forma unui paralelipiped, obținut prin arderea argilei. [G.-D. cărămizii] /<ngr. keramidi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție format dintr-un amestec de argilă și apă, uscat la soare sau ars în cuptor. – Ngr. keramída.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂMÍDĂ s. (Transilv. și Maram.) teglă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cărămídă s. f., g.-d. art. cărămízii; pl. cărămízi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărămídă f., pl. (ngr. keramida. V. ceramic). Bucată de lut frămîntat cu apă. redus în formă de paralelipiped, ars pînă se face roș și care, lipit cu ciment, formează zidu. Cantitate de cărămizĭ: a cumpăra cărămidă. Cheglă (Trans.). Bilețel care se vinde celor ce vor să contribuĭe la cumpărat cărămizĭ reale p. a clădi o școală ș. a. V. țiglă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂRĂMIDĂ (‹ ngr.) s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦ C. refractară = c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silică sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)