Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cărăuși (verb) , cărăușit (substantiv neutru)   
CĂRĂUȘÍT s. n. Cărăușie. [Pr.: -ră-u-] – v. cărăuși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂUȘÍT s. n. Cărăușie. – V. cărăuși.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRĂUȘÍT s. v. cărăușie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cărăușít s. n. (sil. -ră-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRĂUȘÍ, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cărăușí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușésc, imperf. 3 sg. cărăușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărăușeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)