CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakim.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Înv. și reg.) 1. (Zool.) Hermină. 2. Blana acestui animal. – Tc. kakim.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CACÓM s. v. hermină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cacóm (cacomi), s. m. – Hermină (Tutorius erminea). Tc. kakum (Roesler 594; Șeineanu, II, 70; Lokotsch 1020); cf. ngr. ϰαϰάούμι. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cacóm (animal) s. m., pl. cacómi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cacóm (blană) s. n., pl. cacómuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cacóm și (vechĭ) cacúm m. (turc. [d. ar.] kakum). Un fel de jder alb peste tot, afară de vîrfu coadeĭ, care e negru (putórius ermisea). Blana luĭ e foarte scumpă și se întrebuințează la mantalele suveranilor în marile ceremoniĭ. E și emblema integritățiĭ morale. V. și ermelin și mustelid.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CACÓM1 ~i m. înv. Mamifer carnivor de talie mică, având corp alungit și subțire, picioare scurte și blană fină, albă iarna și brună vara; hermină; helge. /<turc. kakim
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CACÓM2 ~uri n. înv. Blană de hermină. /<turc. kakim
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink