CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din fr. caducité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CADUCITÁTE s.f. Însușirea, faptul de a fi caduc; gubrezenie, netrăinicie. ♦ Ineficacitate a unui act juridic ca urmare a unui fapt posterior întocmirii lui. [Pl. -tăți. / cf. fr. caducité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CADUCITÁTE s. f. însușire, faptul de a fi caduc. ◊ ineficacitate a unui act juridic. ◊ încetare a valabilității unui tratat. (< fr. caducité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CADUCITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi caduc.- După fr. caducité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CADUCITÁTE s. v. șubrezenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caducitáte s. f., g.-d. art. caducității; pl. caducități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caducitáte f. (d. caduc; fr. caducité). Starea lucruluĭ orĭ ființeĭ caduce.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink