CAIÁC, caiace, s. n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri și care este condusă cu una sau două padele. 2. Sport nautic care se practică cu caiacul (1). 3. Ambarcație mică, cu înveliș din piele de focă, folosită de eschimoși. [Pr.: -ca-iac] – Din fr. kayak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAIÁC s.n. 1. Ambarcație de sport ascuțită la capete și condusă cu padele. ◊ Caiac canoe = ambarcație sportivă cu mai multe posturi de vâslit. ♦ Ramură sportivă practicată cu această ambarcație. 2. Barcă de pescuit, originară din Groenlanda, făcută din piei de focă. [Pron. ca-iac, pl. -ce, -curi. / cf. fr. kayak < cuv. eschimos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAIÁC s. n. 1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit. 2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele. ◊ sport nautic care o practică. (< fr. kayak)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAIÁC, caiace, s. n. Barcă de sport, ascuțită la capete, condusă cu una sau cu două padele. – Fr. kayak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caiác s. n. (sil. -iac), pl. caiáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAIÁC ~ce n. 1) Ambarcație pentru o singură persoană, construită din piele și oase de focă. 2) Luntre sportivă ascuțită la ambele capete, acționată cu ajutorul padelelor. 3) Sport nautic practicat cu această ambarcație. [Sil. ca-iac] /<turc. kayak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink