CAIÉT, caiete, s. n. 1. Fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, desenat etc. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile tehnice, de calitate, termenele și programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrări. Caiet program = program (de spectacol) sub formă de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expoziție sub formă de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – După fr. cahier. Cf. pol. kajet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAIÉT s.n. 1. Ansamblu de foi de hârtie de un anumit format, legate împreună, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAIÉT s. n. 1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc. ♦ ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție. 2. publicație periodică cu diverse studii, note etc. (după fr. cahier, pol. kajet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAIÉT, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hârtie, legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – După fr. cahier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAIÉT s. 1. (Ban. și sudul Transilv.) propis, (Transilv.) tecă, (înv.) tartaj. (~ de școală.) 2. caiet de notițe v. maculator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caiét (caiéte), s. n. – 1. Fasciculă de foi legate, folosită la scris. – 2. Publicație periodică. Fr. cahier, cf. pol. kajet (Berneker 469); finala de la de cornet, bonnet.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caiét s. n., pl. caiéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caĭét n., pl. e (pe cale polonă d. fr. cahier, din caern, cadern, lat. quaternio, pop. quaternum, adică „din patru foĭ”. V. carnet și cazarmă). Foĭ de hîrtie cusute la un loc ca să servească maĭ ales elevilor la scris orĭ la desemnat. Caĭet de sarcinĭ, clauzele impuse unuĭ adjudicatar. V. tartaj.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAIÉT ~e n. 1) Fascicul de foi de hârtie (albă) legate, folosit, mai ales, pentru scris sau pentru desenat. 2) Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note sau informații dintr-un anumit domeniu de activitate. ~e filozofice. [Sil. ca-iet] /<fr. cahier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
caiét-prográm (-pro-gram) s. n., pl. caiéte-prográm
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink