Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din căí + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁINIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cáinic adj. m. (sil. cai-), pl. cáinici; f. sg. cáinică, pl. cáinice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cáĭnic, -ă adj. (vsl. kaĭanŭ, part. d. kaĭati sen, a se căina. V. ocaĭanic). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Plîngăcĭos. – La Cant. căĭálnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)