Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: calamina (verb) , calamină (substantiv feminin)   
CALAMINÁ vb. refl. a se acoperi cu calamină. (< fr. calaminer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
calaminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calamineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALAMÍNĂ ~e f. Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. /<fr. calamine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALAMÍNĂ s. (MIN.) hemimorfit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calamínă f., pl. e (mlat. calamina, alterațiune din cadmia. V. cadmie). Min. Silicat idratat [!] natural de zinc, fosforescent pin [!] frecare. V. tutea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)