Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CALENDÁR, calendare, s. n. 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 3. Publicație cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, științific etc. [Var.: (pop.) călindár s. n.] – Din lat. calendarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALENDÁR s.n. 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an. 2. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< it. calendario, cf. lat. calendarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALENDÁR s. n. 1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. 2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an. 3. almanah. 4. program al unor activități prevăzute. ♦ a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci. (< lat. calendarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALENDÁR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 2. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicație, almanah, magazin cu caracter științific-literar. [Var.: (pop.) călindár s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALENDÁR s. 1. (pop.) cărindar. 2. calendar iulian = (pop.) calendar ortodox, calendar vechi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calendár (calendáre), s. n.1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. – 2. Almanah. – Var. cărindar, s. m. (ianuarie; înv., almanah). – Mr. calindar. Lat. călendarium. Var. cărindar este moștenită direct din lat. (Pușcariu 291; REW 1508; Candrea-Dens., 263; DAR). Calendar, prin intermediul ngr. ϰαλενδάρι care a pătruns în limba română prin biserică, și a ajuns pop.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calendár s. n., pl. calendáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calendár n., pl. e (lat. calendarium, d. calendae, calende. V. colindă și coleadnic. Tablou zilelor anuluĭ. Fig. A face cuĭva capu calendar, a-l incomoda foarte mult, a-l ameți. – Calendaru roman își datorește originea luĭ Romul, care compuse un an de 300 de zile împărțit în 10 lunĭ (V. calende). Numa, succesoru luĭ, le adăugă pe cele-lalte doŭă. La 46 în ainte [!] de Hristos, Ĭuliŭ Cezar l-a reformat ca să-l pună în raport cu cursu soareluĭ, și s´a numit atuncĭ calendaru ĭulian. O zi complementară saŭ bisextilă fu intercalată la fiecare patru anĭ, dar acest an era prea scurt și rămînea în urmă cu 7 zile la 900 de anĭ, în cît [!], la 1582, echinocțiu de primăvară era înapoĭ cu zece zile. Papa Grigore XIII dădu ordin ca 5 Octobre al acestuĭ an să fie 15 Octobre și suprimă zilele bisextile seculare, afară de una la patru anĭ. Acest calendar numit gregorian, a fost adoptat de toțĭ catoliciĭ și protestanțiĭ, ĭar la 1 April 1919 și de România (de biserica românească la 1 Oct. 1924). Vechĭu calendar ortodox era, la 1900, cu treĭ-spre-zece zile în urmă. Și calendaru gregorian are o eroare, dar numaĭ de o zi la 4000 de anĭ. – Calendaru republican francez, stabilit de Convențiunea națională la 24 Novembre 1793, fixase începutu anuluĭ la echinocțiu de toamnă (22 sept.) și avea 12 lunĭ de 30 de zile, plus 5 zile complementare, care trebuĭaŭ să fie consacrate celebrăriĭ sărbătorilor republicane. Numele lunilor eraŭ: p. toamnă, vendémaire (lat. vindémia, culesu viilor), brumaire (d. brumă) și frimaire (fr. frimas, poleĭ); p. ĭarnă: nivóse (lat. nix, nĭvís, zăpadă), pluviôse (lat. plúvia, ploaĭe) și ventôse (lat. ventus, vînt); p. primăvară: germinal (d. germine), floréal (d. floare) și prairie, livadă); p. vară: messidor (lat. messis, seceriș), thermidor (vgr. thermós, cald) și fructidor (d. fruct). Aceste numirĭ poetice au fost inventate de convenționalu Fabre d´Eglantine. Lunile se împărțeaŭ în treĭ decade, ĭar zilele se numeaŭ: primidi, duodi, tridi, quartidi, quintidi, sextidi, septidi, octidi, nonidi și decadi. – Formele cărindar saŭ călindar îs fabricațiunĭ literare. V. almanah.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALENDÁR ~e n. 1) Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, având la bază diferite fenomene periodice legate de mișcarea corpurilor cerești. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agendă etc.) al succesiunii lunilor, săptămânilor și zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fără să priceapă nimic. A face cuiva capul ~ a supraîncărca pe cineva cu informații inutile. 3) Publicație anuală cuprinzând cronologia zilelor anului și informații cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALENDAR ORTODÓX s. v. calendar iulian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALENDAR VÉCHI s. v. calendar iulian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALENDAR (‹ lat. calendarium) s. n. 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomene astronomice periodice (mișcarea de revoluție a Pămîntului, a Lunii, respectiv rotația Pămîntului în jurul axei proprii). Unui c. îi este caracteristică durata anului: la egipteni 365 zile; la romani, 355 zile, pînă la reforma lui Iuliu Cezar din anul 46 î. Hr., care a stabilit durata de 365 zile și șase ore (C. Iulian). Actualul calendar (c. Gregorian) care are la bază durata anului tropic (365 zile, 5 ore, 48 minute, 46 secunde), și a fost instituit din îndemnul papei Grigore al XIII-lea în 1582; România a adoptat acest calendar în 1919. ♦ (REL.) C. bisericesc = c. cu lunile, săptămînile și zilele unui an, indicînd numele sfinților prăznuiți, toate sărbătorile bisericești (însemnate cu cruce roșie sau cu cruce neagră), glasul, utrenia și pericopa care se citesc în fiecare duminică, zilele de post și cele în care se ajunează, posturile de peste an, zilele și perioadele cînd nu se fac nunți, alte date importante. 2. Indicator sistematic al succesiunii lunilor, săptămînilor și zilelor unui an, realizat sub formă de carte, agendă, tablou etc. 3. Publicație anuală, foarte răspîndită în trecut, de tipul almanahului sau magazinului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)