CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALÉNDE f. pl. (în Roma antică) Prima zi a fiecărei luni. ◊ La ~le grecești niciodată. /<lat. calendae, fr. calendes
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALÉNDE s.f.pl. Numele primei zile a lunii în calendarul roman; zi întâi. ◊ La calendele grecești = niciodată. [< lat. calendae].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALÉNDE s. f. pl. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi. ♦ (fig.) la ~le grecești = niciodată. (< lat. calendae)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a lunii la romani. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Lat. lit. calendae.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
calénde s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calénde f. pl. (lat. calendae, d. calare, a chema, a anunța. V. clasă, nomenclatură). O zi din primele zile ale luniĭ la Romanĭ. – Luna romană se împărțea în calende (primele 3 saŭ 5 zile), none (de la 5 saŭ 7 pînă la 13 saŭ 15) și ide (de la ziŭa asta în ainte [!]). La calendele greceștĭ, la paștele caluluĭ, nicĭ-odată (că Greciĭ nu număraŭ zilele cu calendele).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink