CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALICÍE f. 1) Stare a celui calic. 2) Caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție. 3) Sărăcie extremă; mizerie. [Art. calicia; G.-D. caliciei; Sil. -ci-e] /calic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALICÍE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgârcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALICÍE s. v. zgârcenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALICÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Calicie ≠ galantomie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
calicíe s. f., art. calicía, g.-d. calicíi, art. calicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calicíe f. Cerșitorie [!]. Mare sărăcie. Mare avariție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink