CALIGRÁF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scrisul frumos. ♦ Persoană care se ocupă cu copierea artistică de cărți și manuscrise (mai ales înainte de răspândirea tiparului). – Din fr. calligraphe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALIGRÁF, -Ă s.m. și f. Om care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic al unor cărți și manuscrise. [Cf. fr. calligraphe, gr. kallos – frumos, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALIGRÁF, -Ă s. m. f. cel care are scrisul frumos; cel care se îndeletnicește cu copiatul artistic de cărți și manuscrise. (< fr. calligraphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALIGRÁF, -Ă, caligrafi, -e, s. m. și f. Persoană care are scriere frumoasă. ♦ (În trecut) Persoană care se ocupa cu copierea artistică de cărți și manuscrise. – Fr. calligraphe (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caligráf s. m. (sil. -graf), pl. caligráfi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caligráf m. (vgr. kalligráphos, d. kállos, frumuseță [!], și grápho, scriŭ. V. agiograf). Cel ce scrie frumos. Cel ce te învață caligrafia.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALIGRÁF ~i m. 1) Persoană care scrie frumos și citeț. 2) înv. Persoană care se ocupa cu copierea artistică a cărților și a manuscriselor. /<fr. calligraphe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink