Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cambra (verb tranzitiv) , cambrat (adjectiv)   
CAMBRÁT, -Ă, cambrați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, arcuit. – V. cambra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMBRÁT, -Ă adj. Îndoit, arcuit, încovoiat, scobit. [Cf. fr. cambré].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMBRÁT adj. v. arcuit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cambrát adj. m., pl. cambráți; f. sg. cambrátă, pl. cambráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAMBRÁ, cambrez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curba, a (se) îndoi în formă de arc; a (se) arcui. – Din fr. cambrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CAMBRÁ ~éz tranz. A face să se cambreze; a arcui; a curba; a coroia; a încovoia. /<fr. cambrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CAMBRÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se curba; a se încovoia. /<fr. cambrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAMBRÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) arcui, a (se) încovoia. [< fr. cambrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMBRÁ vb. tr., refl. a (se) arcui, a (se) încovoia. (< fr. cambrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAMBRÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cambrá vb., ind. prez. 1 sg. cambréz, 3 sg. și pl. cambreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cambréz (mă) v. refl. (fr. se cambrer, d. cambre = chambre, boltă, cameră. V. cameră, șambelan). Mă curbez înapoĭ cu eleganță (vorbind de talie): Spaniola mlădioasă, cu talia cambrată (Jean Bart, VR. 1922, 5, 169).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAMBRAT, -Ă (‹ cambra) adj. Curbat în formă de cerc. ♦ Poziție c. = (la om) atitudine forțată a corpului (îndoit) în care sînt solicitați toți mușchii ce intervin în menținerea echilibrului; (la animalele patrupede) poziție forțată în care membrele anterioare se află înapoia liniei de aplomb, iar cele posterioare înaintea acesteia.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)