Dex camp

camp s.n. (reg.) cuarț (amestecat cu elemente metalice).

CÂMP, câmpuri, s. n. și (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s. m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca câmpului = munci agricole. Artilerie de câmp = artilerie care folosește tunul și obuzierul de calibru mic și care poate fi întrebuințată pe un teren fără accidente prea mari. ◊ Loc. adv. În plin câmp sau în câmp deschis = sub cerul liber; fără adăpost. ◊ Expr. A o lua peste câmp = a merge de-a dreptul, părăsind drumul. A-și lua (sau a apuca) câmpii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare. ♦ Întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case). ♦ Câmp de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare). 2. Loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate. Câmp de luptă. ◊ (Astăzi rar) Câmpul muncii = sfera de activitate a cuiva; p. ext. locul în care cineva își desfășoară activitatea; activitate, muncă, producție. Câmp vizual = porțiune de spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 3. (Fiz.) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune. Câmp sonor. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel. Câmp magnetic = regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic magnet, acesta ar fi supus unor forțe de aceeași natură ca cele care se exercită între doi magneți vecini. 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule. Câmp electromagnetic. 5. (În sintagma) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală. 6. Fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc. 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile. – Lat. campus.

CÂMP ~uri n. 1) Întindere vastă de pământ cu suprafața uniformă fără accidente însemnate de teren; câmpie; șes. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbește (de disperare, de supărare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Întindere de pământ în afara unei localități. În plin ~. 3) Teren semănat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de luptă. ~ de observație. 5) Fondul unui tablou, a unei țesături etc. 6) Spațiu în care se exercită acțiuni de forță asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. și câmpi în expresii] /<lat. campus

CÂMP s. n. 1. spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică. ♦ ~ vizual = porțiune din spațiu care poate fi cuprinsă cu privirea. 2. ~ operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ fâșie de pânză care delimitează plaga operatorie. 3. porțiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată. ♦ (inform.) subîmpărțire din punct de vedere logic a unei cartele conținând, fiecare, o informație reprezentată codificat. 4. mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeași sferă semantică, care exprimă noțiuni asemănătoare sau asociabile. 5. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc. (după fr. champ, lat. campus)

!iárba-cấmpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-cấmpului

*iárba cấmpului s. f. + s. n.

BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariță.

BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.

CÂMP s. 1. v. câmpie. 2. v. ogor. 3. (GEOGR.) câmp de gheață = aisfild. 4. câmp de pietre v. mare de pietre. 5. v. domeniu. 6. câmpul muncii v. producție. 7. (LINGV.) câmp asociativ = câmp noțional, câmp semantic; câmp noțional v. câmp asociativ; câmp semantic v. câmp asociativ.

CÂMP s. v. țară.

CHIMION-DE-CÂMPURI s. v. cernușcă, negrușcă.

CIMBRU-DE-CÂMP s. v. cimbrișor.

CINSTEA-CÂMPULUI s. v. ștevie.

COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

CURECHI-DE-CÂMP s. v. rapiță.

FLOARE-DE-CÂMP-GÁLBENĂ s. v. barba-caprei.

FLOAREA-SOARELUI-DE-CÂMP s. v. aglică.

GREIER DE CÂMP s. (reg.) scripcăraș.

IN-DE-CÂMP s. v. ineață.

JALEȘ DE CÂMP s. v. salvie.

MĂRARUL-CÂMPULUI s. v. nemțișor.

MORCOV-DE-CÂMP s. v. rușinea-fetei.

RAPIȚĂ DE CÂMP s. v. muștar, nap sălbatic.

SALATĂ DE CÂMP s. v. grâușor, sălățea, untișor.

SĂFINDEI-DE-CÂMP s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

TROSCOT-DE-CÂMP s. v. scârțâitoare, troscoțel.

ZAMBILĂ-DE-CÂMP s. v. toporaș, violetă, viorea.

cîmp (-puri), s. n. – 1. Șes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porțiune, suprafață. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Pușcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (țărănesc, campestru); cîmpeancă, s. f. (țărancă); cîmpenesc, adj. (țărănesc, rustic); cîmpenește, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s. f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliță”.

câmp s. n., pl. câmpuri (și câmpi în expr.: a bate, a lua câmpii)

cocoșél-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp

frág-de-câmp s. m.

garoáfă de câmp s. f. + prep. + s. n.

iárba-câmpului s. f.

jále de câmp (bot.) s. f.

mólie-de-câmp s. f. (sil. -li-e), art. mólia-de-câmp (sil. -li-a)

nemțișór de câmp s. m. + prep. + s. n.

pătrunjél-de-câmp s. m. (sil. -trun-)

salátă-de-câmp s. f.

șoárece de câmp s. m. + prep + s. n.

tămâíță-de-câmp s. f.

cî́mp n., pl. urĭ (lat. campus, it. sp. pg. campo, pv. camp, fr. champ). Șes, loc, plan. Cîmp de bătaĭe, de bătălie, loc de bătălie. Fond pe care zugrăveștĭ ceva: cîmpu unuĭ tabloŭ. Teren de lucru, de muncă: cîmpu chimiiĭ. Pl. Munt. Hățurĭ. Cîmpu luĭ Marte, cîmp de exercițiĭ militare în vechea Romă și azĭ la Paris. M. pl. A-țĭ lua cîmpiĭ, a fugi de frică orĭ de întristare, a-țĭ lua lumea´n cap, a te retrage de lume. A bate cîmpiĭ, a vorbi în dodiĭ, fără înțeles.

CÎMP (lat. campus; unele sensuri după fr.) s. n. 1. Suprafață mare de pămînt, de obicei, plană, destinată agriculturii; șeș, cîmpie; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ◊ Munca cîmpului = lucrarea pămîntului. ◊ Artilerie de cîmp = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai la șeș sau pe un teren puțin accidentat. ◊ Loc. În plin cîmp sau în cîmp deschis = sub cerul liber, departe de orice așezare omenească. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a apuca) cîmpii = a) a porni orbește, fără țintă; b) a înnebuni, a o lua razna. ◊ A bate cîmpii = a divaga ♦ (GEOGR.) Porțiune de cîmpie, nefragmentată, situată între două văi principale (ex. C. Colentinei). ◊ C. de dune = porțiune de teren rezultată din îngemănarea dunelor, barcanelor etc. ◊ C. de pietre = cîmp alcătuit din blocuri sau sfărîmături adeseori mobile, formate prin dezagregare pe pantele slab înclinate. ◊ C. de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață formată din blocuri, care, mărindu-și dimensiunile, se contopesc; aisfild. 2. (METEOR.) C. baric = distribuția în spațiu a presiunii atmosferice la un moment dat. Pe hărțile sinoptice de la sol se reprezintă prin izobare, iar pe cele de la înălțime prin izohipse. ◊ C. de înaltă presiune v. anticiclon; c. de joasă presiune v. ciclon. 3. (MILIT.) C. de luptă = porțiune de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru. ◊ C. de tragere = a) porțiune de teren amenajată pentru executarea exercițiilor militare cu cu trageri; b) unghi orizontal sau vertical în limitele căruia poate executa trageri o gură de foc numai prin modificarea poziției țevii, fără deplasarea afetului. ◊ C. de mine = porțiune de teren sau de apă pe care s-au plantat mine pentru a împiedica trecerea inamicului. ◊ C. de observare = spațiu cuprins cu privirea sau cu un aparat optic în limitele căruia se desfășoară o activitate de observare. ◊ C. vizual = porțiune de spațiu cîtă poate fi cuprinsă cu privirea. ♦ (FILOZ.) C. ideologic = ansamblul metodelor, conceptelor și obiectelor care desemnează limitele istorice în interiorul cărora se elaborează o știință, o doctrină, o creație culturală etc. ◊ C. epistemologic = ansamblul schemelor sau configurațiilor inconștiente dintr-o perioadă istorică dată ce stau la temelia cunoașterii. ◊ C. de activitate = domeniu de activitate; limitele între care se desfășoară o activitate. 4. (FIZ.) Regiune în spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată (ex. c. acustic, c. de viteze etc.); mărimea (scalară, vectorială, tensorială sau spinorială) care caracterizează starea locală a acestei regiuni. ♦ Regiune din spațiu în care se pot exercita pondero-motoare asupra corpurilor. Ex. c. gravitațional (v. gravitațional), c. electric (v. electric), c. magnetic (v. magnetic) etc. ♦ Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule (ex. c. electromagnetic, c. mezonic etc.). 5. Mulțime de valori ale uneia sau ale mai multor mărimi variabile. ◊ C. de toleranțe = intervalul dintre valorile maximă și minimă admise în care se poate găsi dimensiunea efectivă a unei piese. 6. (MED.) C. operator = porțiune de piele special pregătită pentru o intervenție chirurgicală. ♦ Fîșie de pînză sterilă care delimitează plaga operatorie. 7. (ARTE PL.) Fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine pastică, un motiv ornamental etc. ♦ Suprafața colorată a scutului pe care se înscriu armele. ♦ (CINEMAT.) Spațiu delimitat în care este cuprinsă imaginea pe o peliculă cinematografică. 8. (INFORM.) Componentă adresabilă a unei structuri date. 9. (MAT.) Corp comutativ (ex. Cîmpul lui Galois). ◊ C. de evenimente = perechea formată dintr-o mulțime de evenimente aleatoare (numite evenimente elementare) și un clan (corp) borelian de părți ale acesteia.

CÎMPUL PÎINII, cîmpie în apropiere de com. Șibot (jud. Alba). Aici, oastea transilvană condusă de Ștefan Báthori, voievodul Transilvaniei, și Pavel Chinezul, comitele Timișoarei, a învins în oct. 1479 o puternică armată turcească alături de care a luptat și domnul Țării Românești, Basarab Țepeluș.

CÎMPURI, com. în jud. Vrancea, pe Șușița; 3.817 loc. (1991). Casa memorială „Moș Ion Roată”.

CRISTEI DE CÎMP (‹ sl.) s. m. Pasăre călătoare din ordinul gruiformelor, de c. 36 cm, cu penajul brun-măsliniu și aripile roșcate; trăiește pe cîmp și în stufărișul din apropierea bălților (Crex crex).

OBÂRȘIA DE CÂMP, com. în jud. Mehedinți, situată în câmpia Blahniței, pe cursul inferior al râului Drincea; 2.121 loc. (2003). Nod rutier. Viticultură. Pe terit. satului Izimșa au fost descoperite urmele unei așezări rurale romane (villa rustica) în care s-au găsit țigle, olane, bucăți de mozaic și monede din sec. 4. Biserica Sfântul Nicolae (1802) și conac (1892), în satul O. de C.