CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul. – Slav (v. sl. kamata < gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁMĂTĂ s. (FIN.) dobândă, procent, (înv. și reg.) mită, (reg.) mâzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cámătă (cámete), s. f. – Dobîndă pentru împrumut. Ngr. ϰάματος (Roesler 568; Meyer 169; Murnu 9; Pușcariu, Lr., 260; Sandfeld 18); cf. sl. kamata, alb. kametë, mag. kamat. După Edelspacher, 15, mag. kómota se explică prin rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cámătă s. f., pl. cámete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cámătă f., pl. ete (vsl. kámata, kámato, dobîndă, d. mgr. și ngr. kámatos, muncă, cîștig, d. kámno, lucrez). Defav. Uzură, cîștig din banĭ dațĭ cu împrumut. V. aslam.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÁMĂTĂ ~ete f. înv. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar. /<sl. kamata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink