Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: canela (verb tranzitiv) , canelat (adjectiv)   
CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – Din fr. cannelé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANELÁT, -Ă adj. Ornat cu caneluri; nervurat; crestat, zimțat. [Cf. fr. cannelé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – După fr. cannelé.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
canelát adj. m., pl. caneláți; f. sg. canelátă, pl. caneláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CANELÁ ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)