CANIBALÍSM s. n. Antropofagie. ♦ Fig. Cruzime, sălbăticie, ferocitate. – Din fr. cannibalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANIBALÍSM n. 1) Obișnuință de a folosi drept hrană carnea de om; antropofagie. 2) fig. Lipsă de omenie; cruzime; ferocitate. /<fr. cannibalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANIBALÍSM s.n. 1. Obicei al unor oameni sau animale de a-și mânca semenii; antropofagie. 2. (Fig.) Cruzime, sălbăticie, sete de sânge. [Cf. fr. cannibalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANIBALÍSM s. n. 1. antropofagie. 2. (fig.) cruzime, sălbăticie. (< fr. cannibalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANIBALÍSM s. n. Antropofagie. ♦ Fig. Cruzime, sălbăticie. – Fr. cannibalisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CANIBALÍSM s. antropofagie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
canibalísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
canibalízm n. (d. canibal). Antropofagic. Fig. Ferocitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de către unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, își devorează puii după fătare sau unele păsări ciugulesc țesuturile vii ale altor păsări). C. se manifestă numai în anumite perioade ale vieții (c. temporar: la feline cînd masculii sînt mai mulți decît femelele le mănîncă puii pentru a le forța să reintre în călduri) sau este o trăsătură specifică de comportament (c. permanent: la călugăriță). 2. Consumarea cărnii de om de către popoarele primitive, determinată de insuficiența resurselor alimentare sau de credințe religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink