CANICULÁR, -Ă, caniculari, -e, adj. Privitor la caniculă, de caniculă; arzător, dogoritor, torid. – Din fr. caniculaire, lat. canicularis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANICULÁR, -Ă adj. Zăpușitor, arzător, dogoritor. [Cf. fr. caniculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANICULÁR, -Ă adj. de caniculă; arzător, dogoritor. (< fr. caniculaire, lat. canicularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANICULÁR, -Ă, caniculari, -e, adj. Privitor la caniculă, de caniculă; arzător, dogoritor. – Fr. caniculaire (lat. lit. canicularis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CANICULÁR adj. (MET.) arzător, dogorâtor, fierbinte, torid, tropical, zăpușitor, (reg.) zădufos, zăpușit, (prin Ban. și Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~; căldură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Canicular ≠ răcoros
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
caniculár adj. m., pl. caniculári; f. sg. caniculáră, pl. caniculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caniculár, -ă adj. (lat. canicularis). De caniculă. Căldură caniculară, arșiță mare, zilele luĭ Cuptor. V. tropical.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANICULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de caniculă; propriu caniculei; arzător; dogoritor. Zile ~e. /<fr. caniculaire, lat. canicularis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink