CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANTONAMÉNT s.n. Staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. ♦ (Sport) Loc amenajat special pentru antrenamentul sportivilor. [Cf. fr. cantonnement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANTONAMÉNT s. n. 1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe. 2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor. (< fr. cantonnement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate; loc unde sunt instalați cei cantonați. ♦ Loc special amenajat, în care un grup de sportivi se pregătește în vederea unei competiții. – După fr. cantonnement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CANTONAMÉNT s. 1. (MIL.) tabără, (reg.) staniște. (~ al oștilor.) 2. (SPORT) tabără. (~ul de box de la Sinaia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cantonamént s. n., pl. cantonaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cantonamént n., pl. e (fr. cantonnement). Locu unde cantonează trupele militare (casă orĭ un adăpost oare-care permanent). V. bivuac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANTONAMÉNT ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; campament; tabără; bivuac; lagăr. 2) Loc unde sunt cantonate trupele; cartier. 3) Loc de cazare a sportivilor în timpul antrenamentelor speciale. ~ de alpiniști. /<fr. cantonnement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANTONAMENT (‹ fr.) s. n. 1. (MILIT.) (Loc de) instalare temporară a trupelor într-o localitate în afara cazărmii. 2. (SPORT) Loc de cazare și perioada de timp în care se desfășoară pregătirea în comun a unei echipe sau a unui lot de sportivi în vederea participării la o competiție de amploare. 3. (EC.) Limitarea drepturilor unui creditor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink