CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANÚLĂ f. med. Tub special care se folosește la efectuarea diferitelor spălături interne sau în diferite operații chirurgicale. /<lat. cannula, fr. canule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANÚLĂ s.f. Tub de sticlă, de metal etc. deschis la extremități, care se folosește la spălături interne. [< fr. canule, cf. lat. cannula – trestie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANÚLĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălături interne. – Fr. canule (lat. lit. cannula).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
canúlă s. f., g.-d. art. canúlei; pl. canúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cánulă f., pl. e (lat. cánnula, dim. d. canna, țeavă; fr. canule. V. canură, canal, canon, canonadă). Mică țeavă care se pune în vîrfu alteĭ țevĭ saŭ se adaptează la o siringă. – Fals canúlă (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink