Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANÚLĂ f. med. Tub special care se folosește la efectuarea diferitelor spălături interne sau în diferite operații chirurgicale. /<lat. cannula, fr. canule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANÚLĂ s.f. Tub de sticlă, de metal etc. deschis la extremități, care se folosește la spălături interne. [< fr. canule, cf. lat. cannula – trestie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANÚLĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălături interne. – Fr. canule (lat. lit. cannula).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
canúlă s. f., g.-d. art. canúlei; pl. canúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cánulă f., pl. e (lat. cánnula, dim. d. canna, țeavă; fr. canule. V. canură, canal, canon, canonadă). Mică țeavă care se pune în vîrfu alteĭ țevĭ saŭ se adaptează la o siringă. – Fals canúlă (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)