Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: capela (verb tranzitiv) , capelă (substantiv feminin)   
CAPÉLĂ1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÉLĂ3, capele, s. f. Grup de coriști. ♦ Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – Din it. cappella, germ. Kapelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÉLĂ1 s.f. 1. Bisericuță, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPÉLĂ2 s.f. (Rar) Trupă de cântăreți, cu o orchestră mică; fanfară (militară). ♦ Orchestră. [cf. germ. Kapelle, it. cappella].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPÉLĂ1, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Ngr. kapéla (it. cappello).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (într-un cimitir etc.); paraclis. – It. cappella.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPÉLĂ3, capele, s. f. Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – It. cappella (germ. Kapelle).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPÉLĂ s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPÉLĂ s. v. fanfară, muzică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
capélă, capéle, s.f. (înv., pop. și fam.) 1. pălărie (de damă). 2. joben. 3. boneta soldatului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
capélă (capéle), s. f.1. (Înv.) Pălărie de femeie. – 2. Șapcă militară. – Mr., megl. capelă. Ngr. ϰαπέλα, din it. cappelllo, cf. alb. kapeljë, bg. kapelă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
capélă (capéle), s. f.1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
capélă (șapcă, biserică, formație muzicală) s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) capélă f., pl. e (ngr. kapéla și kapélon, d. it. cappello, dim. d. cappa, glugă [fr. chapeau, dim. d. chape], d. lat. cappa, glugă. V. capelă 2). Pălărie de damă. Pălărie de bărbat, maĭ ales cilindru: un boĭer cu capelă înaltă. Chipiŭ de mică ținută (moale și de postav în întregime) al armateĭ româneștĭ de uscat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) capélă f., pl. e (it. cappella, locul unde se păstra gluga și moaștele unuĭ sfînt, dim. d. cappa, glugă; fr. chapelle; mlat. cappella. V. capelă 1, capot, șapcă). Bisericuță, paraclis (într' un cimitir, castel, cazarmă saŭ aĭurea): capela românească de la Baden-Baden. Trans. Buc. (după germ. kapelle, fr. chapelle, muzicanțiĭ uneĭ bisericĭ). Orhestră [!] saŭ fanfară, bandă de muzicanțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CAPELÁ ~éz tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPÉLĂ1 ~e f. 1) Ansamblu coral care întrunește un număr mare de coriști. 2) Orchestră de proporții reduse. [G.-D. capelei] /<it. capella, germ. Kapelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPÉLĂ2 ~e f. 1) Biserică mică dintr-un cimitir; paraclis. 2) Loc într-o încăpere rezervat pentru rugăciuni; paraclis. /<it. cappella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPÉLĂ3 ~e f. înv. Șapcă militară de postav cu cozoroc moale. /<ngr. kapéllo, it. cappello
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține. (< fr. capeler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Fr. capeler.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capelá vb., ind.prez. 1 sg. capeléz, 3 sg. și pl. capeleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPELA SIXTINĂ, capela a Vaticanului, construită la Roma (1473), în timpul papei Sixtus IV, decorată cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio și, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creația lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)