Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁPIE f. pop. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de larva teniei și localizată în creier, manifestată prin amețeli, convulsii și mișcări dezordonate; cenuroză. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei), care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate. ♦ Animal care suferă de această boală. – Comp. v. sl. kapija.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁPIE s. v. cenuroză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna); căpială, s. f. (capie, amețeală); căpietură, s. f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cápie (boală) s. f. (sil. -pi-e), art. cápia (sil. -pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cápie f. (vsl. káplĭa, picătură. Cp. cu dambla). Un fel de turbare a oilor. – În est cápchie. V. răsfug.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÁPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zăpăcit; smintit; năuc. [Sil. ca-piu] /Din capie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁPIU adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
căpíe, căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cápiu adj. m. [-piu pron. -piu], f. cápie (sil. -pi-e); pl. m. și f. cápii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. și pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m´aĭ căpiat. – În est căpchiez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink