CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din fr. capitolin, lat. capitolinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPITOLÍN, -Ă adj. Referitor la Capitoliu, de pe Capitoliu. ◊ Jocuri capitoline = jocuri anuale instituite de Camillus în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. [Cf. fr. capitolin, lat. capitolinus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPITOLÍN, -Ă adj. referitor la Capitoliu. ♦ jocuri ĕ = jocuri anuale instituite în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. (< fr. capitoliu, lat. capitolinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Fr. capitoline (lat. lit. capitolinus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capitolín adj. m., pl. capitolíni; f. sg. capitolínă, pl. capitolíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPITOLÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de Capitoliu; propriu Capitoliului. /<it. capitolinus, fr. capitoline
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink