CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPÍTUL2 s.n. v. capitol.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPÍTUL1 s. n. v. capitol.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capítul (corp, adunare de canonici) s. m., pl. capítuli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capítul (bot.) s. n., pl. capítule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într´un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPÍTUL1 ~i m. 1) Corpul canonicilor de la o catedrală catolică. 2) Adunare a canonicilor sau a altor catolici. 3) Loc unde are loc o astfel de adunare. /<it. capitulo, lat. capitulum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPÍTUL2 ~e n. Inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink