CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPITĂLÚȚĂ s.f. (Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [< capitală + -uță].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPITĂLÚȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală2 /2/ + -uță)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
capitălúță s. f., g.-d. art. capitălúței; pl. capitălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPITĂLÚȚĂ ~e f. tipogr. Literă majusculă de tipar, având aceleași dimensiuni ca și litera mică din corpul respectiv. /(literă) capitală + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink