CAPOTÁJ, capotaje, s. n. Accident suferit de un autovehicul sau de un avion care capotează. – Din fr. capotage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPOTÁJ s.n. Răsturnare, dare peste cap (a unui automobil, a unui avion etc.); capotare. [Pl. -je. / cf. fr. capotage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPOTÁJ s. n. capotare. (< fr. capotage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPOTÁJ s. v. capotare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
capotáj s. n., pl. capotáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPOTÁJ ~e n. Accident survenit prin capotare. /<fr. capotage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink