Dex capotă

CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.

CAPÓTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pânză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote].

CAPÓTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote)

CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. ♦ Înveliș metalic detașabil cu care se acoperă motorul unui automobil. – Fr. capote.

capótă s. f., pl. capóte

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.

A CAPOTÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter

CAPÓTĂ ~e f. 1) Capac care acoperă și protejează motorul la automobile. 2) Acoperiș pliabil pentru autovehicule. 3) Învelitoare pentru angrenaje în vederea protejării lor. /<fr. capote

CAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). [< fr. capoter].

CAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter)

CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Fr. capoter.

capotá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. capoteáză