Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÁPRĂ, capre, s. f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ◊ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producția de lapte (Capra hircus). ◊ Expr. A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁPRĂ, capre, s. f. I. 1. Animal domestic cornut din familia rumegătoarelor, cu părul lung; e crescut mai cu seamă pentru lapte; (prin restricție) femela acestei specii. ◊ Expr. A împăca și capra și varza = a mulțumi și pe unul și pe altul, a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalului descris mai sus (prelucrată pentru încălțăminte). ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = animal rumegător din genul antilopei, cu părul cafeniu până la negru, cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Obicei practicat (la țară) în seara de anul nou, constând în jocuri executate de un flăcău mascat în chip de capră cu clopoței la gât; p. ext. flăcăul mascat astfel. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate cu care se întărește o construcție, pe care se înfășoară odgoane etc. 3. Scaun (sau ladă) în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței, pe care șade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică peste care se fac sărituri. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁPRĂ s. 1. (ZOOL.) capră de munte v. capră-neagră; capră-neagră (Rupicapra rupicapra) = capră de munte, capră-sălbatică; capră-sălbatică v. capră-neagră. 2. (art.) (pop.) brezaia (art.), turca (art.). (~ este un joc popular tradițional dansat de Anul Nou.) 3. (reg.) măgar, (Mold. și Bucov.) crăcană. (~ de tăiat lemne.) 4. căprior. (~ este un suport de lemn.) 5. v. clește. 6. v. cumpănă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÁPRĂ s. v. cobilă, compas, grec.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cápră (cápre), s. f.1. Mamifer rumegător paricopitat, cu părul lung, cu coarne. – 2. Poreclă dată grecilor (sec. XVII-XIX), deoarece erau considerați excesiv de lăudăroși. – 3. Numele unui joc de copii. – 4. Joc pentru priveghiul morților, în care se folosește o secure învelită în piele reprezentînd o capră; este de asemenea un joc popular în noaptea de ajun a Crăciunului. – 5. Aparat de gimnastică pentru sărituri. – 6. Suport de lemn cu patru picioare, încrucișate două cîte două, susținute de o scîndură transversală. – 7. Scaun al vizitiului, la trăsuri. – 8. Compas de dogar. – Mr., megl. capră, istr. cǫpre. Lat. capra (Pușcariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR); cf. alb. kjepër, it. capra, prov., cat., sp. cabra, fr. chèvre. Der. căproi, s. n. (piedestal al vîrtelniței); căpresc, adj. (de capră); căprește, adv. (în felul caprelor); căprișor, s. m. (plantă erbacee, Cyperus flavescens, Cyperus fuscus); căprit, s. n. (căprior); căpriță, s. f. (dim. al lui capră; săricică, Atriplex litoralis); căpraș, s. m. (vizitiu al unei trăsuri de închiriat care nu este a sa); căpriu, adj. (căprui); căpros, adj. (mîndru, trufaș); căprui, adj. (cafeniu), care ar putea reprezenta un lat. *capruneus, cf. caprunusprov. cabrun. Der. neol.: caprifoi, s. m. (arbust ornamental); caprimulg, s. m. (varietate de rîndunică); caprin, adj. (de capră); capricorn, s. n. (constelație zodiacală; semn al zodiacului reprezentat printr-un țap); Caprifoi (var. caprifoi), nu este cuvînt pop., astfel încît nu este posibilă der. directă din lat. caprifolium (Densusianu, Hlr., 162; Pușcariu 283; REW 1852), abandonată de DAR.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cápră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. cáprei; pl. cápre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cápră f., pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chèvre). O mică vită rumegătoare, femeĭa țapuluĭ (capra hírcus). Scaunu vizitiuluĭ la trăsura [!]. Suport de pus lemne ca să le curmĭ cu ferăstrău. Suport (doŭă) pe care se pun scîndurile uneĭ lavițe saŭ unuĭ pat primitiv. Arșic de capră saŭ de oaĭe (V. mĭală). Pĭesa groasă a arcușuluĭ, aceĭa pe care o țiĭ între degete. Poreclă dată unuĭ Grec din cauza fuduliiĭ luĭ. Baba-turca, V. babă. Capră neagră, un fel de capră sălbatică (antilopă) care trăĭește pin [!] munțĭ (rupicapra) și a căreĭ pele [!] galbenă e foarte căutată (fr. chamois). A împăca și capra și varza, a împăca doŭă interese opuse. Tîța capreĭ (saŭ a vaciĭ), un fel de strugurĭ de poamă cu bobițele lungĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÁPRĂ ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu coarne mari, păr lung și neted, crescute pentru lapte, lână și carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scăpa ~a în grădină a acorda încredere unei persoane necinstite. A împăca și ~a și varza a îmbina două interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constând în executarea unor dansuri și figuri comice de o persoană mascată în chip de capră. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare încrucișate pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 6) Scaun pe care șade vizitiul într-o trăsură. 7) Aparat de gimnastică constând dintr-un suport capitonat și patru picioare cu înălțime reglabilă. 8) Joc de copii, unde unul stă aplecat, iar alții sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cápra (joc) (ca-pra) s. f. art., neart. cápră, g.-d. art. cáprei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
cápră-de-múnte (capră sălbatică) (ca-pră) s. f., g.-d. art. cáprei-de-múnte; pl. cápre-de-múnte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
múlge-cápre (lipitoare2) (pop.) (-ca-pre) s.f., g.-d lui múlge-cápre; pl. múlge-cápre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BRUSTURUL-CÁPREI s. v. cinsteț, lăptucul-oii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPRA-DRÁCULUI s. v. berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroșel, sfrâncioc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPRĂ-NEMȚEÁSCĂ s. v. calcea-calului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÁPRE s. pl. v. arșic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CLOPOTUL-CÁPREI s. v. clopoței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CORNUL-CÁPREI s. v. roșcovă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IEZII-CÁPREI s. pl. v. sfredelul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LIMBA-CÁPREI s. v. cătușă, chingă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂCRIȘUL-CÁPREI s. v. degetărel, degetăruț, potiraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MULGĂTORUL-CÁPRELOR s. v. lipitoare, păpăludă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MULGE-CÁPRE s. v. lipitoare, păpăludă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PICIORUL-CÁPREI s. v. lobodă, spanac-sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRIFOIUL-CÁPRELOR s. v. sulițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚÂȚA-CÁPREI s. v. barba-caprei, surguci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UNGHIA-CÁPREI s. v. burete-galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cápră de múnte s. f. + prep. + s. m., g.-d. art. cáprei de múnte; pl. cápre de múnte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cápră-neágră (specie sălbatică) s. f., g.-d. art. cáprei-négre; pl. cápre-négre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Córnul-Cáprei (astron.) s. pr. n. (sil. -prei)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
córnul-cáprei (vânt, varietate de ardei) s. n. (sil. -prei)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
măcríșul-cáprei s. m. (sil. -cri-, -prei)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
múlge-cápre (zool.) s. f. (sil. -pre)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
piciórul-cáprei (bot.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țâța-cáprei (bot.) s. f. (sil. -prei)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPRA, lac glaciar pe versantul de S al masivului Făgăraș, la 2.230 m alt.; 1,8 ha; ad. max.: 8 m. De aici izv. pîrîul Capra, unul dintre izvoarele Argeșului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
COARNELE CAPREI, com. în jud. Iași; 3.728 loc. (1991). Iazuri pentru piscicultură.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CORNUL CAPREI, numele popular al constelației Capricornul.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)