Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: capsa (verb tranzitiv) , capsă (substantiv feminin)   
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sârmă) cu care se prind mai multe hârtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÁPSĂ s. f. 1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusă = a fi nervos, gata de ceartă. 5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcătuit din două discuri mici care se îmbucă, servind la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc. 2. Inel metalic cu care se întărește o butonieră, prin care se trece un șiret, în scopul de a încheia diferite obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sârmă servind la atașarea mai multor hârtii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 5. Capsulă (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁPSĂ s. 1. (reg.) patentă. (~ de încheiat un veșmânt.) 2. buton. (~ la mănuși.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CÁPSĂ s. v. cutie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cápsă (cápse), s. f.1. Căpăcel metalic umplut cu materie explozivă, la armele de foc. – 2. Capsulă, capac metalic. – 3. Buton de presiune. – Germ. Kapsel (DAR) sau ngr. ϰάψα, din lat. capsa.Der. capsa, vb. (a prinde cu capse); capsălar, s. n. (înv., cutie unde se păstrează capsule). Este dublet al lui capsulă, din fr. capsule.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cápsă s. f., g.-d. art. cápsei; pl. cápse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cápsă f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casă 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capăt și umplut c´o substanță explozivă pentru ca, fiind izbit de cocoșu saŭ percusoru uneĭ arme, să comunice aprinderea încărcăturiĭ. (La puștile de sistemă veche capsa se punea la petițar, la cele moderne se aplică cartușuluĭ. La puștile de copiĭ, capsa se reduce la un disc de hîrtie umplut c´o substanță explozivă). Căcĭulă, disc orĭ verigă de tinichea aplicată uneĭ foĭ de hîrtie ș. a. pentru diferite scopurĭ. V. petiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde ceva cu ajutorul unor capse. 2. A echipa, a prevedea cu o capsă. – Din capsă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CAPSÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, foi) A prinde cu o capsă. 2) (cartușe) A prevedea cu o capsă. /Din capsă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÁPSĂ ~e f. 1) Dispozitiv alcătuit din piese care se îmbucă una în alta, utilizat la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2) Inel de metal cu care se întăresc marginile unei găuri pentru șireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături explozive. ~ detonantă. 4) Piesă din sârmă răsucită care servește la fixarea mai multor hârtii împreună. 5) el. Rondelă izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPSÁ vb. I. tr. 1. A prinde (ceva) cu o capsă (3) [în DN]. 2. A aplica o capsă (4) [în DN] unui cartuș. [< capsă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPSÁ vb. tr. 1. a prinde cu o capsă (3). 2. a aplica o capsă (4) unui cartuș. (< capsă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPSÁ, capsez, vb. I. Tranz. 1. A prinde foi, acte etc. cu capse (3). 2. A aplica o capsă (4) unui cartuș. – Din capsă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capsá vb., ind. prez. 1 sg. capséz, 3 sg. și pl. capseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capséz v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. – Și capsulez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)