Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – Fr. carabine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARABÍNĂ s. (prin Transilv. și Maram.) ștuț. (A vânat cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carabínă f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARABÍNĂ ~e f. 1) Pușcă ușoară cu țeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)