CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa și în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
caracál (-li), s. m. – Rîs, linx (Lynx caracal). – Var. carachiul, caraculac. Tc. kara kulak „ureche neagră”, conservat și în toponimul Caracal. Var. este un rezultatul unei confuzii cu carachiul „blană de astrahan”, din rus. karakulĭ „de astrahan”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caracál s. m., pl. caracáli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARACÁL ~i m. 1) Specie de pisică sălbatică, cu blana roșcată și urechi negre. 2) Blana acestui animal. /<fr. caracal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARACAL, oraș în jud. Olt, în C. Romanaților; 40.691 loc. (1991). Nod feroviar. Fabrici de mobilă, de tricotaje, de anvelope, de conserve din legume și fructe, produse zaharoase și de brînzeturi; uzină de vagoane de cale ferată. Morărit și panificație; reparații de mașini și de utilaje agricole. Menționat documentar în 1538, declarat oraș în 1598. Casa lui Iancu Jianu (sec. 18, refăcută în 1958). Biserică domnească (sec. 16), ctitorie a lui Mihai Viteazul. Clădirea teatrului (1896) în stil gotic tîrziu. Muzeu de istorie și artă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink