CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caracátiță (caracátițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caracátiță, V. cracatiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARACÁTIȚĂ ~e f. 1) Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund și opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze. 2) fig. Persoană lacomă și hrăpăreață. /<rus. karakatița
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink