Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris).Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caracátiță (caracátițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caracátiță, V. cracatiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARACÁTIȚĂ ~e f. 1) Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund și opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze. 2) fig. Persoană lacomă și hrăpăreață. /<rus. karakatița
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)