CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink