CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Din fr. carambolage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAMBOLÁJ s.n. Atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. [< fr. carambolage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARAMBOLÁJ s. n. atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. (< fr. carambolage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Fr. carambolage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARAMBOLÁJ s. v. carambol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caramboláj s. n., pl. caramboláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink