CARAULÁȘ, caraulași, s. m. (Reg.) Caraulă (2). [Pr.: -a-u-] – Caraulă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAULÁȘ, caraulași, s. m. (Reg.) Caraulă (2). – Din caraulă + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carauláș s. m. (sil. -ra-u-), pl. carauláși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink