Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CARAÚLĂ, caraule, s. f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaș. – Din bg. karaul, ngr. karaúli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAÚLĂ, caraule, s. f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă. – Tc. karaul.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARAÚLĂ s. v. gardă, pază, santinelă, strajă, veghe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caraúlă s. f., g.-d. art. caraúlei; pl. caraúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caraúlă f., pl. e (d. caraul). Pop. Gardă: a fi de caraulă. Santinelă: vine caraula. – Și caraolă (Mold. nord). V. culuc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARAÚLĂ ~e f. înv. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă; gardă. 2) Soldat sau grup de soldați care asigură paza unui obiectiv; pază; strajă; gardă; santinelă. [Sil. -ra-u-] /<rus., bulg. karaul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)