caravá, caravále, s.f. (reg., înv.) lemn încovoit în formă de arc, cu capetele legate printr-o coardă, folosit în facerea saltelelor; drâng.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÁVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink