Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc. Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAVÁNĂ s.f. Convoi de călători care străbate deșertul (cu bagaje și animale de transport). ♦ Convoi de călători și de vehicule care urmează împreună același itinerar. ♦ Rulotă. [< fr. caravane, cf. pers. kayrawan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARAVÁNĂ s. f. 1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile). 2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar. ◊ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.). 3. rulotă de turism. (< fr. caravane, /3/engl. caravan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară, care transportă mărfuri, bagaje etc., prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule și de călători care parcurg împreună același drum. ◊ Caravană cinematografică = grup de automobile special amenajate, care dau reprezentații cinematografice în anumite locuri. 2. (Reg.) Căruță sau car pentru transport. – Fr. caravane.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARAVÁNĂ s. (înv.) chervan. (O ~ prin pustiu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CARAVÁNĂ s. v. dric, car funebru, car funerar, car mortuar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caravánă (caraváne), s. f. – Convoi. – Mr. cărvane. Fr. caravane, din per. karwan. Din același cuvînt oriental, caravană, s. f. (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, și prin intermediul tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, s. n. (convoi; car mare de transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.), alb. karvan, bg. kervan.Der. caravanserai, s. n. (han pentru caravane), din tc. kervan, per, karwan, și tc. seray „casă”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caravánă s. f., g.-d. art. caravánei; pl. caraváne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caravánă f., pl. e (fr. caravane, it. -ana, g. pers. kiarvân, kârvân. V. chervan). Ceată de călătorĭ (pe jos, în căruțe saŭ călărĭ) în Asia și Africa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARAVÁNĂ ~e f. 1) Convoi de oameni și de animale de transport (de obicei cămile) care transportă bagaje și persoane prin deșerturi. 2) Convoi de vehicule și de persoane, cu același itinerar și destinație. ~ sportivă. ~ sanitară. ~ cinematografică. [G.-D. caravanei] /<fr. caravane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)