CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli și de portughezi) pentru călătorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli și de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARAVÉLĂ s. f. navă rapidă, cu trei catarge și rază mare de acțiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARAVÉLĂ, caravele, s. f. Corabie cu pânze, folosită în trecut de spanioli și de portughezi. – It. caravella.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
caravélă s. f., g.-d. art. caravélei; pl. caravéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARAVÉLĂ ~e f. (în sec. XIII-XVI) Corabie ușoară cu vele, folosită de spanioli și portughezi în călătorii de lungă durată. /<it. caravella, fr. caravelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARAVELĂ (‹ it., fr.) s. f. Velier cu 3-4 catarge, răspîndit în sec. 13-17; a fost folosit de Columb și Vasco da Gama.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink