CARBOMÉTRU, carbometre, s. n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon. – Din fr. carbomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBOMÉTRU s.n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, folosit mai ales în galeriile de mină. [< fr. carbomètre, cf. lat. carbo – cărbune, gr. metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBOMÉTRU s. n. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină. (< fr. carbomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carbométru s. n. (sil. -tru), art. carbométrul; pl. carbométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARBOMÉTRU ~e n. Aparat pentru detectarea bioxidului de carbon în minele de cărbune. /<fr. carbometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink