CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. XIX împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. – Din it. carbonaro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBONÁR s.m. Membru al unei organizații revoluționare secrete de la începutul sec. XIX din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru independența și unificarea Italiei. [< it. carbonaro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBONÁR s. m. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei. (< it. carbonaro)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. al XIX-lea împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. [Var.: cărvunár s. m.] – It. carbonaro.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carbonár s. m., pl. carbonári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carbonár m. (it. carbonaro, cărbunar fiind-că la început eĭ se adunaŭ în pădurĭ). Adept al carbonarizmuluĭ supt [!] pretext că face cărbunĭ. Fig. Democrat prea înaintat. – Și cărvunar (ngr. karvunáris).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARBONÁR ~i m. (în Italia la începutul sec. XIX) Membru al organizației revoluționare „Carbonia” care lupta pentru eliberarea și unificarea țării. /<it. carbonaro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink