Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: carboniza (verb tranzitiv) , carbonizare (substantiv feminin)   
CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizării; pl. carbonizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CARBONIZÁ ~éz tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CARBONIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre substanțe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acțiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carbonizéz v. tr. (fr. carboniser). Prefac în cărbune saŭ în scrum.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARBONIZARE (‹ carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)